Cine vine de la deal?
Gheorghiță cu cal bălan
Și se duce, și se duce
Drumul la mine s-apuce,
Și tot vine, și tot vine,
Iar eu l-aștept pe coline,
Pe coline-ntre vâlcele
În cântat de păsărele.
Trecui puntea peste râu,
Îmi luai furca la brâu,
Ulciorul cu apă-n mână
Și-aștept pe neica să vină,
Setea să și-o potolească
Și cu foc să mă iubească
Că mă arde al lui dor
În lumina ochilor.
Când iubești cu-adevărat
Să te despărți e păcat,
Cine-n lume nu iubește
Ăla degeaba trăiește,
De când e lumea făcută
Frumos la frumos se uită,
Așa e de când lumea
Frumos pe frumos se ia.
Sensul versurilor
Cântecul descrie așteptarea plină de dor a unei fete pentru iubitul ei, Gheorghiță, într-un cadru rural idilic. Versurile exprimă intensitatea sentimentelor și credința în importanța iubirii adevărate.