Când îmi înfrunzește nucul
Și pe vale cântă cucul
Mai voios mă duc la lucru,
Mândrulița mea.
Dac-aud o ciocârlie,
Parcă-mi cântă numai mie,
Cânt și eu de bucurie
Și încep așa.
Seara când e lună plină
Stau cu florile-n grădină,
Dorul neichii mi-l alină,
Neiculiț-al meu.
Dacă am vreo supărare
Nu spun lumii ce mă doare,
Din grădină iau o floare
Și cânt uite-așa.
Toamna-ngălbenește via
Și-mi alungă ciocârlia
Când se coace razachia
În sătucul meu.
Până-mi înfrunzește nucul,
Până s-o întoarce cucul
Noi la horă și la lucru
Vom cânta mereu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria vieții simple la țară, legătura cu natura și dragostea. Munca este văzută ca o activitate plăcută, iar supărările sunt alinate prin frumusețea florilor și cântec.