Floare singurică-n glastră,
Unde-o fi dragostea noastră?
Că n-a fost o-nchipuire
Toată a noastră iubire,
Nici n-a fost un nor de ceață
Dragostea noastră de-o viață.
Trece luna și se pierde
Pe la noi nu te mai vede,
Trece luna peste casă,
Tu nu ești cu noi la masă,
Cu ce gând și cu ce vină
M-ai lăsat ca pe-o străină?.
Ia te-ntoarce și privește
Să vezi cine te iubește,
Ia te-ntoarce și te uită
Să vezi cine nu te uită,
Poate într-o zi frumoasă
Mi te-ntorci cu doru-acasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și căutarea unei iubiri pierdute. Naratorul se simte abandonat și singur, întrebându-se unde a dispărut dragostea care odată le-a unit. Exprimă speranța reîntoarcerii persoanei iubite.
