La casa cu plopi înalți
Sunt doi cai albi înhămați,
Ei sunt caii lui Gheorghiță
Și i-a lăsat la portiță,
Cu caii și cu căruța
A venit să-și ia mândruța
În rochie albă-mbrăcată
Cum n-a mai fost niciodată.
Cunună de floricele,
La gât salbă de mărgele,
Nuntă mare să se facă
La toată lumea să placă,
Cu cântec și voie bună
Să țină o săptămână.
Luminează soarele,
Ce frumos e mirele,
Lună, luminează tare,
Că mireasa-i ca o floare,
Ieși, mireasă, la udat
Că de-acum te-ai măritat,
Când umblai cu fetele
Nu știai ce-s grijile,
De-acum grijile te-au luat,
Ești acasă la bărbat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o nuntă tradițională, plină de bucurie și voie bună. Se pune accent pe frumusețea miresei și pe atmosfera festivă, marcând totodată tranziția acesteia către o nouă viață, cu responsabilitățile căsniciei.