Degeaba mai mă duc acasă,
Mi-e inima friptă, arsă,
Degeaba, neică, mai mă duc,
Singurică-s pe pământ.
Intru-n casă, stau pe pat
Și nu văd pe cin’ mi-e drag,
Că cine mi-a fost drag mie
S-a dus și n-o să mai vie.
Nici nu beau, nici nu mănânc,
Stau cu capu-n mâini și plâng,
Fir-ar ceasul afurisit,
Te-ai dus și n-ai mai venit.
Când ai plecat de la mine
M-am făcut că-mi pare bine,
Nu voiam, neicuț-al meu,
Să vezi cât îmi e de greu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită după pierderea unei persoane dragi. Naratorul se simte singur și devastat, incapabil să găsească alinare sau bucurie în viață.