Azi-noapte am visat
Că luna m-a furat
Și m-a lăsat într-o poveste:
Palate de azur,
Lumină multă-n jur,
Dar luna tot mai dragă-mi este,
În taină le-am cântat anume,
Îmi este cel mai scump din lume,
M-am rugat atunci la mare,
La pământ, la flori, la soare
Să mă ducă-n țărișoara mea.
Oriunde aș pleca
Mă cheamă inima
Pe-acele cărărui de țară,
Acolo am visat,
Acolo am cântat
Și-am zis „Iubesc!” întâia oară,
Copacii ce-mi vorbesc în șoaptă,
Copilăria mă așteaptă,
Du-mă, dorule, degrabă
Unde-am mers copil prin iarbă,
Unde frunza doina mi-a cântat.
Refren:
Du-mă, du-mă-n Țara Doinelor,
Du-mă, du-mă-n Țara Florilor,
Du-mă, du-mă-mi zice inima,
Du-mă, du-mă-n țărișoara mea,
Du-mă la căsuța mea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru locurile natale și copilărie. Naratorul își amintește cu drag de experiențele din trecut și își dorește să se întoarcă la simplitatea și frumusețea vieții de odinioară.