În poienița cu dor
Cerui sfatul florilor,
Le-ntrebai de știu să-mi spună
Care dragoste-i mai bună.
Floricica de sulfină
Își întrebă o vecină
Să mă sfătuiască bine
Că și ea a fost ca mine,
A iubit doi pui de crin
Și-au lăsat-o-n mare chin.
Cu unul s-a măritat,
Dar făcu mare păcat.
– Te sfătuiesc, sora mea,
Să iubești pe cine-ți vrea,
Dar ai grijă ce alegi,
Ce floare mândră culegi,
Să-ți culegi floarea mai dragă
S-o ții la piept viața-ntreagă.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea unui sfat în dragoste, folosind metafora florilor ca sursă de înțelepciune. O floare mai în vârstă împărtășește din experiența ei, avertizând asupra importanței alegerii corecte a partenerului.