Foaie verde ca mărarul,
Mi s-a-mbolnăvit măgarul
Și mă dusei la Brăilița
Ca să-i cumpăr măgărița.
Uite-al dracului măgar
S-a suit pe trotuar
Și să vezi milițianul
Cum mi-a arestat măgarul.
– Te rog, dom’le comisare,
Să-mi dai drumul la măgare!
– Până nu îmi scoți sutarul
Nu-ți dau drumul la măgaru’.
Două roate și-un măgar
Atelaj particular,
Care spoiește tigăi,
Și căldări, și orice vrei,
Măgarul se tăvălește,
Măgărița-i trebuiește.
Ciușdei, ciușdei, măgărușul meu!.
Refren:
Arama-i veche, tabla-i veche,
O reparăm, o cumpărăm,
Coadă la tigăi punem!
Sensul versurilor
Un cântec folcloric umoristic despre un măgar năzdrăvan și peripețiile stăpânului său cu autoritățile. Versurile sunt pline de ironie și descriu o situație absurdă.