Așa-mi zice lumea-n sat
C-am să fiu talpa la Iad,
Dar de ce, Doamne, să fiu
Că n-am omorât de viu?
Și-aseară am auzit
Că mi-e moartea din cuțit,
De cuțit sau din topor,
De mâna badii să mor.
Ascultă, bădiță, bine:
Ce-a fost ieri n-o mai fi mâine,
Că-mi cânta cucul pe-o creangă
Că tu ai alta mai dragă
Mai mândră, mai zâmbăreață,
Nu ca mine-o cântăreață.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de fatalitate și resemnare în fața destinului. Protagonista este bântuită de zvonuri despre moartea sa și trădarea iubitului, simțindu-se neînțeleasă și judecată de comunitate.