Ce n-aș da să mor diseară,
La trei zile să vin iară
Să văd cine mă iubește
Și cine mă dușmănește,
Cine de rău mă vorbește,
Dușmanii, arză-i-ar focul,
De nu-i mai cuprinde locul,
Tot ei mi-au mâncat norocul.
Arz-o focul, soarta mea,
N-am avut parte de ea,
Supărare, supărare,
Ești ca haina din spinare,
Ești ca haina din spinare,
Dar de haină mă dezbrac
De supărări nu mai scap,
Nu știu, Doamne, ce să fac.
Miezul nopții când sosește
Numai plângând mă găsește,
Dumnezeule ești mare
În genunchi îmi cer iertare,
În genunchi Îți cer iertare,
Să-mi dai zile să trăiesc
Copilașii să mi-i cresc
Că doar pentru ei trăiesc!
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea profundă a unei persoane care se confruntă cu greutăți și suferință. Gândul morții este prezent, dar dorința de a trăi pentru a-și crește copiii este mai puternică, căutând iertare și ajutor divin.