1. Firicel galben de grâu
Mă pun la masă și scriu
Îi scriu lu bădița carte
Că de mine-i departe
Candeluța ni-i cam stinsă
Inima-i de dor aprinsă.
2. Îi trimit s-o floricică
Dorul meu ca să-l mai stingă
Dorul strâns de-o primăvară
Mână-n mână, șar-de sară
Floare de tei îndrăgită
În luna mai înflorită.
3. S-o trimit pe Sfântul Soare?
Soarele arde prea tare
S-o trimit pe Sfânta Lună
Să-i facă inima bună?
Lunița-i mai răcoroasă
Duce floarea cea frumoasă.
4. Floarea dorulu-nflorește
Dragostea mea-ți povestește
Să știi bade că te-aștept
Cu dorul aprins în chept
Că-n dragoste depărtarea
Dorul și cu așteptarea
Îi ca vântul pentru foc
Ori arde, ori nu-i deloc.
Sensul versurilor
O scrisoare de dragoste este trimisă unui bădiță aflat departe, exprimând dorul și așteptarea. Natura și simbolurile ei (floare, lună, soare) sunt invocate pentru a transmite sentimentele profunde ale celui care așteaptă.