La Flămânzi printre ponoare
Cobor oile la vale
Iar ciobanii-n urma lor
Cântă din fluier cu dor.
Dor de deal, dor de câmpie
Dor de strugurii din vie
Dor de apa din izvor
De gurița mândrelor.
Jos la stâna lui Vasile
Iaca și mândruța vine
Subțirică, sprinteioară
Cu mult foc la inimioară.
Mândra dă oile-n strungă
Ciobănașii să le mulgă
Dulce-i cașu, dulce-i urda
Când la stână vine mândra.
Mândruță cu buze moi
Bine-ai venit iar la noi
Ai adus mâncare bună
Și-un rachiu gustos de prună.
Tare dulce-i gura mândrii
Pe furiș în dosu stânii
Iar când vine sub cojoc
Parc-ar lua stâna foc.
Sus, pe cer, luna răsare
S-o lăsat noaptea pe vale.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața idilică la stână, cu oile coborând la vale, ciobanii cântând, și sosirea mândrei care aduce bucurie și gustări delicioase. Atmosfera este plină de dragoste și farmec rural, culminând cu momente pasionale ascunse.