Cu tine-n casă casa e mai goală
De parcă am fi într-un muzeu de ceară
Nici o expresie pe fața ta imaculată
Îmi reproșezi doar că mereu am chef de ceartă.
Aș prefera să mă rănești
Să strângi din dinți când mă privești
Că doare mult mai tare
Seninătatea ta apăsătoare.
Și-mi spui de mii de ori că mă iubești
Doar să mă oprești.
Ma doare pentru prima oară
Să văd cum totul ne separă
Focul ce-a pornit
A topit două inimi de ceară[x2].
Am încercat de-atâtea ori dar e prea greu
Nu reușesc să te alung din gândul meu
E-aproape imposibil
Tu nu vorbești e-un subiect sensibil
Era ideea de intens
Și viața mea avea un sens.
Să știi că doare atât de tare
Seninătatea ta apăsătoare.
Și-mi spui de mii de ori că mă iubești
Doar să mă oprești.
Ma doare pentru prima oară
Să văd cum totul ne separă
Focul ce-a pornit
A topit două inimi de ceară[x2]
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri cauzate de indiferența partenerului. Protagonistul resimte mai multă suferință din cauza seninătații și lipsei de reacție a celuilalt decât ar resimți din cauza unei confruntări directe.