Paralel romantic.
Numisem nunții noastre-un burg,
Slăvit cu ape-abia de curg –
Ca un dulău trântit pe-o labă,
Vechi burg de-amurg, în țara șvabă.
Scări, unghiuri, porți! În prag de uşe.
O troli domoli, o troli cu guşe,
La ce vărsări, ca de venin,
Vis crud striviți și gând cretin!.
Stângi cuburi șubrede, intrate,
De case roșii, zaharate;
Verzi investiri, prin câte-un gang,
Sub ceasuri largi – balang, balang!
Sensul versurilor
Piesa descrie o amintire dintr-un loc straniu, posibil un simbol al unei relații sau a unei promisiuni nerealizate. Tonul este melancolic, sugerând o deziluzie față de un ideal romantic.