O, Maică Sfântă!
Preasfântă Maică și Fecioară,
Nădejdea sufletului meu,
Tu ești a mea mijlocitoare
La milostivul Dumnezeu.
De n-ar avea în ceruri lumea
Rudenie de pe pământ,
Atunci ar fi pustie lumea,
Asemenea unui mormânt.
De nu erai tu primăvara
A veacului înțelenit,
Ar fi rămas de-a pururi iarna
Și Soarele n-ar fi zâmbit.
De n-ai fi revărsat tu zorii
Peste pământul adormit,
Atunci umbra cea de moarte
Ar fi rămas fără sfârșit.
Iar astăzi, prea curată Maică,
Când toți ne-am abătut la rău,
De nu te vei ruga fierbinte,
Ne părăsește Fiul Tău.
Trimite semn de pocăință
Norodului nedumerit
Și adă iarăși la credință
Pe sufletul cel rătăcit.
Dezleagă, prea curată Maică,
Cătușele ce n-or rodi
Și dăruiește-le răbdare
Creștinilor năpăstuiți.
Dezleagă, prea curată Maică,
Cătușele celor robiți
Și dăruiește-le răbdare
Creștinilor năpăstuiți.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată Maicii Domnului, cerându-i mijlocirea și protecția. Exprimă credința în puterea ei de a aduce speranță și de a îndruma oamenii către credință și pocăință.