Poveste fără sfârșit.
Să fie destin,
Eu nu mai înțeleg,
Ori suferințe și chin,
De ce în viață printre ele trec?
De ce doar eu,
La toate mă plec,
Singur iar acum sunt eu,
Pe toate le pierd.
Fie ea viață ori cum ar fi,
Prin apă și foc,
Eu am trecut,
Poate-n dragoste voi avea noroc,
Oana la tine eu țin orice ar fi,
Toate au un nou început,
O iubire pe lume există vreau ca să știi,
Și prezentul are un trecut.
Speranțele ultimele se duc,
Timp ce în gânduri eu am avut,
Eu scriu sfârșitul poveștii ce n-a început,
Poate dacă vorbeam mai multe cu tine,
Nu scriam de seară până-n amurg,
Amândurora ne era mai bine,
Începutul poveștii ce n-a început!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și singurătatea unui suflet rănit de o poveste de dragoste netrăită. Naratorul reflectă asupra oportunităților pierdute și a finalului unei povești care nici măcar nu a început cu adevărat, simțindu-se singur și dezamăgit.