Foaie verde-a bobului,
Pe Lunca Neajlovului
Și pe-a Topologului
Pică frunza plopului.
Nu pică numai din coadă,
Ci pică ramura toată
Și pică și mai de sus
Că neicuța mi s-a dus.
S-a dus neica, nu mai vine,
Tuturor le pare bine,
Numai mie-mi pare rău
C-a fost puișorul meu.
Foaie verde izmă creață,
Ceață, ceață, negureață,
Ia-te mai de dimineață
De pe văi și de pe față,
De pe lungul drumului,
De pe coama murgului
Să poată veni neicuța,
L-aștept, pupa-i-aș gurița!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei persoane după pierderea celui drag. Natura este martoră la suferința ei, iar dorința de a-l revedea este puternică.