Cântă cucul jos în luncă
Toată lumea îl ascultă,
Numai eu nu-l vreau s-ascult
Că de tine vreau să uit,
De-atâta amar și chin
Nici în crâng nu pot să vin.
Crângul este trist și gol,
Îi dă vântul rotocol,
Cucul cântă până-n seară:
„Nu mai plânge, surioară,
C-așa e dat omului
Supărarea dorului.”.
Cucule, doar omul știe
Ce-i durere și mânie,
Dar nu-i singur pe pământ
Ca frunza dusă de vânt,
O ieși el soarele
Mi-o usca lacrimile.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei persoane care suferă din dragoste și caută consolare în natură. Cântecul cucului accentuează sentimentul de singurătate și dor, dar oferă și o rază de speranță prin promisiunea vindecării.
