De Dumnezeu, pământul e-nfrunzit.
Ce loc bizar, dar cui să îi comunici
că nedreptatea, clar indefinită,
punând minciuna Lumii pe orbită
a antrenat cu ea în omenire
o nesfârşită sete de rostire.
În jurul adevărului ascuns,
din care Ceruri, Tatăl Nostru, uns
de necunoaştere a fost împins
şi ce minciuni, în părul lui au prins,
flori şi petale?.
În care ierburi şi-n care animale
prezenţa lui a fost imaginată;
de ce minciuna, aspru invocată,
a suferit infarct după infarct?.
Căutaţi prin trup, ca-ntr-o cămară goală,
şi veţi găsi în suflet un motiv
din care să muriţi ostentativ,
căzând din voi, în bietul odinioară!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nedreptate și căutarea adevărului într-o lume bizară. Se reflectă asupra rolului lui Dumnezeu și a impactului minciunii asupra omenirii, sugerând o sete nesfârșită de exprimare și o căutare a sensului.