Ce tristă-i viața și pustie,
Când vezi lumea plină de patimi,
Că de atâta dușmănie,
Prea mulți ochi sunt scăldați în lacrimi.
Doamne sfânt din a ta iubire,
Mai dă o lege pământească,
Toți oamenii mai buni să fie
Și să nu se mai dușmănească..
Dacă n-ar mai fi dușmănia
Pe-acest pământ ar fi mai bine,
Ar râde-n soare omenia
Și-ar fi suspine mai puține.
Mai dă-ne, Doamne, o speranță,
Tot în acest sfârșit de veac,
Și ai milă de-a noastră viață,
Că putrezim toți în păcat..
E lumea plină de minciună,
Iar cei nedrepți calcă cuvântul
De răutate și de ură,
Strigă și cerul și pământul.
Bunule Sfânt pe viața noastră,
Să fie cânt și bucurie
Toți oamenii să se iubească
Și toți cei răi mai buni să fie..
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și dezamăgirea față de starea lumii, plină de răutate și suferință. Totuși, se păstrează o speranță în credință și într-o schimbare spre bine, implorând divinitatea pentru milă și îndrumare.