1. Am căutat în zadar
Toată viața mea
Să găsesc unde se ascunde {Bis}
Fericirea mea.
R: Nu e pom ca să rodească
În gradina ta
Nici floare ca să-nflorească
La fereastra ta
Fericirea-i lucru mare
N-ai cum s-o găsești
Nu ți-o dă nimeni degeaba
Trebuie să-i plătești.
2. De-ar fi omul fericit
La ce-ar mai munci
Fericirea ar lăsa-o
Zestre la copii
Ca să-i omul când trăiește
Munceste și strânge
Dar nu știe cel străin
La capul lui plânge.
R: Nu e pom ca să rodească
În gradina ta
Nici floare ca să-nflorească
La fereastra ta
Fericirea-i lucru mare
N-ai cum s-o găsești
Nu ți-o dă nimeni degeaba
Trebuie să-i plătești.
3. Și-am căutat în zadar
Toată viața mea
N-am găsit unde se-ascunde
Fericirea mea
Fericirea-i lucru mare
N-ai cum s-o găsești
Și așa trăiești cu gândul’
Până îmbătrânești.
R: Nu e pom ca să rodească
În gradina ta
Nici floare ca să-nflorească
La fereastra ta
Fericirea-i lucru mare
N-ai cum s-o găsești
Și uite așa trăiești cu gândul’
Până îmbătrânești
Sensul versurilor
Piesa descrie căutarea zadarnică a fericirii de-a lungul vieții. Sugerează că fericirea nu este un dar, ci trebuie câștigată prin muncă și efort, iar lipsa ei aduce tristețe și regret.