Pe-o cumpănă de fântână, și-ai mai lele
Plânge-o pasăre bătrână, și-ai mai lele
Dar nu plânge că-i bătrână
Și plânge că e străină
Și plânge că e străină, și plânge că e străină
Dar nu plânge că-i bătrână
Și plânge că e străină
Și plânge că e străină, și-ai mai lele.
Are pasărea doi pui, și-ai mai lele
Și-au rămas ai nimănui, și-ai mai lele
Unul zboară și se duce
Altul cade-n jos și plânge
Altul cade-n jos și plânge, și-ai mai lele
Unul zboară și se duce
Altul cade-n jos și plânge
Altul cade-n jos și plânge, și-ai mai lele.
Așteaptă-mă, frățioare, și-ai mai lele
Pân’mi-or crește aripioare, și-ai mai lele
Și-om zbura spre cerul înaltu’
Doi frați unul lângă altul
Doi frați unul lângă altul, și-ai mai lele
Și-om zbura spre cerul înaltu’
Doi frați unul lângă altul
Doi frați unul lângă altul, și-ai mai lele
Sensul versurilor
Un cântec popular despre o pasăre bătrână, simbol al înstrăinării și al dorului de casă, și despre doi pui despărțiți, care își promit să zboare împreună când vor crește. Este o metaforă a speranței și a legăturii frățești în fața greutăților.