Dragă-mi este ulița, măi,
care duce la neica, măi. (2x)
Ulița-i plină cu flori
ș-a mea inimă de dor, măi,
Că mi-e neica om de frunte
ca și bradu-n vârf de munte.
Fă, Doamne, fereastra ușe,
giurgiuveaua nuielușe. (2x)
Fă, Doamne, noaptea mai mică
și pe mândra tinerică,
când cânta ea prin dumbravă
„Mierlița când e bolnavă”.
Fir boboc de iasomie,
dac-așa a fost să fie.. (2x)
Dacă soarta a fost așa,
hai să facem cum vrea ea, măi.
Om munci un an sau doi,
numai să fim amândoi, măi.
Dacă nu-i e, nu-i e, nu-i e,
inima mi-e tot pustie. (2x)
Păru-n cap mi s-a albit,
numai-mi arde de iubit, măi.
Tu nu ești de seama mea
ș-o să vorbească lumea, măi.
Geaba-ncearcă dragostea,
că n-a fost când trebuia, măi.
Geaba-i drag și geaba-i dor,
toate sunt la timpul lor, măi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un amestec de dragoste, acceptare a destinului și regret. Vorbește despre o iubire imposibilă din cauza diferenței de vârstă sau statut social, dar și despre acceptarea sorții și dorința de a fi împreună, chiar și în fața greutăților.