Ion Pribeagu – Cenzurat

Cenzurat.
Prea onorabilă cenzură
Dintr-un acces de zel, fatal
Mi-a cenzurat „O aventură”
Fiindcă subiectu-i imoral.
Sunt intrigat peste măsură
Și trist de procedarea aceasta
Și vreau alături pe Cenzura
S-o judecați și dumneavoastră.
În actul întâi sub luminițe
Și flori, e-un pat; un pat banal
Spuneți-mi domni și cuconițe
Dacă un pat e imoral.

Dar pot susține cu căldură
Că e normal cum sunt și sfinții
Fiindcă în paturi se născură
Nu vreau să fac o glumă proastă.
Nici de clovn cunoașteți dumneavoastră
Pe când cineva născut pe scaun?
În pat întins și-n pielea goală
C-o plapumă acoperit.
E un tânăr, Nicu Mototeală
Ce meditează liniștit.
Dacă-i acoperit înseamnă
Că nu-s motive de scandal.
Și apoi nici gândul nu te îndeamnă
Să crezi că-i lucru imoral
La recrutare-n clipe grele
La baie s-au la doctor Broc.
Nu te dezbrăca până la piele?
Si nu e imoral deloc!
Alăturea de pat, sfioasă
Și-mbrăcată șort închis.
Stă o femeie, și-i frumoasă
Ca un heruv din Paradis.
Când o femeie chic, gingașă
Stă lângă un bărbat ideal.
Și-i spune vorbe vorbe drăgălașe
Găsiți că este imoral?
Deodată puica încântătoare
Un glas cu argint de clopoței.
Exclamă plină de mirare:
-Vai, Nicule, tu ești o vrei?
Și acum, spuneți-mi scumpa doamnă
Și domnilor în general.
Dacă ar fi o vrei înseamnă
Un fapt atât de imoral?

Sensul versurilor

Piesa satirizează cenzura și ipocrizia din societate, folosind un scenariu aparent banal (un bărbat și o femeie într-un pat) pentru a pune sub semnul întrebării standardele morale rigide. Autorul se joacă cu ideea de imoralitate, sugerând că cenzura este adesea exagerată și nejustificată.

Lasă un comentariu