BUNICUȚA ȘI NEPOȚII.
În expresul de Florica
Lazi, colete, un amalgam
Și în compartiment, bunica
Și nepoții stau la geam.
Hohotind, copii zburdă
Și fac zgomot infernal
Iar bătrâna știrbă, surdă
Tot privește cerul pal.
Dintr-un coș de la bunica
Câte-un tort cu zahăr copt
Șapte ani are Lucica,
Iară Nicu are opt.
Înfoiată ca o varză
Baba zice mai apoi
-Uite barza! Uite barza!
Care v-a adus pe voi.
Nicușor, apoi întins pe-a coastă!
Zice răsfirându-și părul:
-S-o lăsăm să moară proastă
Sau să-i spunem adevărul?.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică cu o bunică și nepoții ei într-un tren, evocând amintiri din copilărie. Contrastul apare când nepoții pun la îndoială naivitatea bunicii, sugerând o pierdere a inocenței.