Fotografiile îmi zâmbesc
Cât aș vrea să te întâlnesc
Am uitat tot răul ce mi l-ai făcut
Vreau să o luăm de la început.
Acesta este tot ce mi-a rămas
O fotografie dar nu are glas
Parcă și ea vrea să își ia bun rămas
Mă uit la ea ca la o icoană
Inima îmi plânge, plânge și mă-ndeamnă
Să rămâi singură pentru o greșeală.
Fotografiile îmi zâmbesc
Cât aș vrea să te întâlnesc
Am uitat tot răul ce mi l-ai făcut
Vreau să o luăm de la început.
Fotografiile îmi zâmbesc
Cât aș vrea să te întâlnesc
Am uitat tot răul ce mi l-ai făcut
Vreau să o luăm de la început.
Mă doare și îmi pare rău
Atunci când eu văd în patul meu
Iar poza ta în loc de chipul tău
Un sărut și o îmbrățișare
Îți trimit de aici din îndepărtare
Din sufletul și inima mea mare.
Fotografiile îmi zâmbesc
Cât aș vrea să te întâlnesc
Am uitat tot răul ce mi l-ai făcut
Vreau să o luăm de la început.
Fotografiile îmi zâmbesc
Cât aș vrea să te întâlnesc
Am uitat tot răul ce mi l-ai făcut
Vreau să o luăm de la început.
Acesta este tot ce mi-a rămas
O fotografie dar nu are glas
Parcă și ea vrea să își ia bun rămas
Mă uit la ea ca la o icoană
Inima îmi plânge, plânge și mă-ndeamnă
Să rămâi singură pentru o greșeală.
Fotografiile îmi zâmbesc
Cât aș vrea să te întâlnesc
Am uitat tot răul ce mi l-ai făcut
Vreau să o luăm de la început.
Fotografiile îmi zâmbesc
Cât aș vrea să te întâlnesc
Am uitat tot răul ce mi l-ai făcut
Vreau să o luăm de la început.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de o persoană dragă, amintindu-și de momentele frumoase surprinse în fotografii. Vorbitorul își exprimă regretul și dorința de a reînnoda relația, dar se confruntă cu realitatea dureroasă a absenței persoanei iubite.