Îi e dor patului
Că eu nu mai dorm
Nu am loc
Din cauza
Amintirilor.
Îi e dor oglinzii
Nu mă pot privi
Reflexia mă întreabă
Unde-ai putea fi.
Nu e nimeni aici
Doar umbre și pereți reci
Un trecut
Un viitor pierdut.
Sunt o amintire rea
Și vrei să fugi, să-ți treacă, să mă uiți
Dar eu sunt amintirea ta
Un fapt consumat.
Eu sunt tot ce nu ai vrea
Ți-am făcut rău, ai plâns, știu ți-a fost greu
Dar eu sunt amintirea ta
Te rog nu,
Nu mă uita.
Urăsc casa asta
Mă urăște și ea
Îmi spune c-ai plecat din
Din vina mea.
Mi-amintește de tine
Zice să mă duc eu
Nu mă iartă
E tot mai greu.
Nu e nimeni aici
Doar umbre și pereți reci
Un trecut
Un viitor pierdut.
Sunt o amintire rea
Și vrei să fugi, să-ți treacă, să mă uiți
Dar eu sunt amintirea ta
Un fapt consumat.
Eu sunt tot ce nu ai vrea
Ți-am făcut rău, ai plâns, știu ți-a fost greu
Dar eu sunt amintirea ta
Te rog nu,
Nu mă uita.
Eu sunt tot ce nu ai vrea
Ți-am făcut rău
A fost greu
Dar eu sunt amintirea ta
Am fost amintirea ta.
Sunt o amintire rea
Și vrei să fugi, să-ți treacă, să mă uiți
Dar eu sunt amintirea ta
Un fapt consumat.
Eu sunt tot ce nu ai vrea
Ți-am făcut rău, ai plâns, știu ți-a fost greu
Dar eu sunt amintirea ta
Te rog nu,
Nu mă uita
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și regretul unei persoane care a greșit într-o relație și acum se confruntă cu amintirea persistentă a acesteia. Persoana imploră să nu fie uitată, chiar dacă a provocat suferință.