Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?..
Sau sunt altcineva?..
Confraţii mei – e drept – nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu –
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat..
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace –
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!..
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor..
Şi azi – deşi înmormântat de ei
De viu –
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu..
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrezesc ne’nmormântaţi..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre un individ ucis metaforic de către confrații săi, dar care continuă să trăiască și să creeze, sfidând așteptările celor care l-au trădat. El denunță ipocrizia și decăderea morală a acestora, subliniind propria sa rezistență și triumf spiritual.