Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,
O cupă de cristal,
Și-n cupa de cristal, o floare-albastră –
Simbolul unui rendez-vous banal –
Oricine-ai fi, să intri fără teamă,
Căci gura mea te-așteaptă
Și trupul meu te cheamă!..
Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasă!..
Oricine-ai fi, tu poți intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de mărgean
Spre care năvile-și îndreaptă prora,
Să-și caute-adăpost în plin ocean..
Și-așa cum sunt –
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină –
Eu te primesc cu-aceeași simpatie
Și-oricine-ai fi,
Al meu ești pe vecie!
……….
Bine-ai venit, preludiu de chitară!..
Bine-ai venit, final de mandolină!..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o invitație deschisă către oricine, indiferent de statut sau trecut, de a intra în viața naratoarei. Ea oferă iubire și acceptare necondiționată, transformând casa ei într-un refugiu pentru sufletele rătăcite.