În Pullman, cu 80 pe oră!
Zburăm,
Și viteza sonoră
Ne sparge urechea cu un Cake-Walk,
Că toți călătorii –
Umane sfârleze –
Se lasă pe spate și-ncep să danseze
Pe loc..
În timp ce pe câmp se perindă,
Ca într-un vechi ciob de oglindă,
Copacii
Și stâlpii de telegraf,
De care s-agață toți norii de praf,
Pe care căruța cu fân, din șosea,
Nu-i lasă să meargă alături de ea!..
Mizil..
Monteoru..
Buzău..
Și Pullmanul nostru, cu 80 pe oră,
Își bemolează viteza sonoră,
Și-n gară, deodată, tăcut se oprește!..
Probabil că Pullman știe
Că-n gara Buzău drumul bun se sfârșește
Și-ncepe de-acum drumul rău..
Dar Pullmanul – „Made in England” –
Glumește: „Ce-o fi.. să fie! ”..
Și vesel pornește din nou –
Pornește cu aceeași viteză sonoră
Și cu același obraznic ecou:
„Cu 80 pe oră! ”
„Cu 80 pe oră! ”
Și drumul se-ntinde ca un gumelastic –
Lipsit și de spirit
Și de simțul plastic –
O biată cireadă de vaci și viței
Ne-ntâmpină-n gara de la Făurei,
Iar gara pustie din Lacul-Sărat
Ne anunță că „Lacul-Sărat”-a.. secat!..
Păcat că în Pullman nu poți să vânezi
Nimic din ce vezi!..
Poți însă flirta
Cu vecina ta –
Fardată anume pentru așa ceva!..
Dar Pullmanu-i Pullman!..
Stop!..
Gara Brăila –
Gară cu bucluc..
„Vezi rândunelele se duc,
Se scutură frunza de nuc,
S-așterne bruma peste vii”..
Peste părinți,
Peste copii
Și peste șlepurile noastre
Din cimitirul Dunării albastre –
De la Brăila la Sulina –
Unde le-a-nțepenit rugina,
Că n-au fost șlepuri plutitoare
Decât pe Dunăre –
Nu și pe mare!..
În timp ce Pullmane terestre
Și trenuri lungi accelerate
Stopează azi, prin porturi, pe-nserate
Și, vesele, sfidează prin ferestre
Cârligul unui „? ” (semn de întrebare)
De care
Tu – călător numai pe mare –
Îți spânzuri zilnic.. ziua viitoare!..
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie cu trenul prin diverse locuri, evocând un sentiment de nostalgie și reflecție asupra trecerii timpului și a schimbărilor din peisaj. Călătoria devine o metaforă pentru viață, cu opriri și peisaje care amintesc de trecut și prezent.