Un meteor!.. Bizară auroră boreală
Din polul nord la polul d-amiază.. Din Zenit
Până-n Nadir cutremur.. iar sfera siderală
Cămin imens, chaotic, jăratic infinit!.
A! ce ameninţare meschină şi banală!
Nu mă-ngrozeşte! – zice poetul prigonit –
Un fenomen ca altul!.. Nuanţă infernală,
Văzduh aprins.. Desigur, Iehova-a-nnebunit!.
Ei, şi?.. Balanţa-i strâmbă şi judecata nulă!
Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă,
Din coardele-mi măiestre d-acu n-or mai ieşi!.
Se răsucesc şi crapă ai lumii vechi pilaştri:
Catapeteasma cade!.. Macabru danţ de aştri!..
În loc de Tot, Nimica!.. Ei, bravo, zău!.. Ei, şi..?
Sensul versurilor
Piesa descrie un sfârșit de lume cataclismic, văzut printr-o perspectivă poetică și revoltată. Poetul, deși conștient de iminența distrugerii, refuză să se teamă sau să se umilească, denunțând injustiția și absurditatea situației.