Foaie verde mărgărit,
Plecai, neică, pe colnic
Să caut de-un ibovnic
În cămașă și ilic.
Primenit cum îl văzui
Stând în vârful dealului
Îmi făcea cu ochiul stâng
Să mă duc în vale-n crâng.
A-nflorit și păducelul,
Dete mândru lăstărelul,
Ce-oi face cu iubițelul,
Nu mai veni mititelul.
Eu, neică, m-am primenit
În cămașă și cicic
De lungă până-n pământ,
Neică, vino mai curând!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o tânără care pleacă în căutarea unui iubit, evocând imagini idilice ale naturii și un sentiment de dor. Ea se pregătește și îl așteaptă, chemându-l să vină mai repede.