Foaie verde de cicoare,
Mă dusei printre răzoare
Să-mi ud floricelele,
Să le iau miroasele.
Florile se ridicau
Și de Ion mă întrebau,
Și-aminteau de-acum un an
Când amândoi le udam.
Ioane, când vii din armată
Pun floricele la poartă,
Ca să vadă lumea toată
Că mi-e dragostea curată
Și să-nțeleagă lumea
De ce udam singurea.
Sensul versurilor
O tânără își așteaptă iubitul plecat în armată, amintindu-și de momentele petrecute împreună și simbolizând dragostea ei pură prin florile pe care le udă și le va pune la poartă la întoarcerea lui.
