În grădina lui Ion
Toate păsările dorm,
Numai una cântă, n-are somn,
Ea zboară din pom în pom
Și strigă mereu: „Ion!”,
Cântă parc-ar avea glas de om.
Colo-n vale-ntr-o vâlcea
Frumos cânt-o turturea,
Taci, pasăre, taci, nu mai cânta,
Mai bine-ai veni încoa
Să alini durerea mea,
Să vezi că mă lasă dragostea.
Măi neicuță dintre văi,
Uită-te în ochii mei,
Știi că mor flăcăii după ei,
Spuneai că nu poți trăi
Fără mine nicio zi,
De dor mult, neică, te-oi ofili.
Refren:
Hai, Ioane, Ioane,
Toată lumea doarme,
Numai eu nu pot să dorm
De dorul lui Ion.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al unei fete pentru Ion. Ea se simte singură și tânjește după dragostea lui, amintindu-și de promisiunile făcute.