Sub poale de codru verde
Mititel focșor se vede,
Nu știu focu-i potolit
Ori de haiduci ocolit.
Alei, codre, nume sfânt,
Ai cu mine-un legământ:
Și la bine, și la rău,
Și la tot ce gândesc eu.
Mai știi, codre, cum eram
Când eram tânăr lotrean?
Mă plimbam pe Teleorman,
Teamă de dușmani n-aveam.
Acuma-am îmbătrânit,
Tu-mi ești, codre, desfrunzit,
Dar în tine când pășesc
Îmi pare că-ntineresc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia unui haiduc îmbătrânit pentru trecutul său și legătura profundă cu natura, codrul fiind un martor al vieții sale. Reîntoarcerea în codru îi aduce aminte de tinerețe și îl face să se simtă din nou tânăr.
