Foaie verde, fir mohor,
La fereastra din obor
Bate murgul din picior
Să te duci unde ți-e dor,
La Jii, neicuță, la Jii!.
Nu bate ca să mi-adormi,
Și-mi bate ca să te scoli
Să-i dau drumul din pripon,
Să-l adăpi, să mi-l țesăli,
Să-i dai grâu și orzișor,
La Jii, murgule, la Jii!.
Murgule, coamă rotată,
Tu să sai din piatră-n piatră
Până la mine la poartă
Să nu mai fiu supărată,
Hai di, di, murgule, di!.
Adu-l, murgule, la trap
Să intrați devreme-n sat
La mândră de-mbrățișat,
La gură de sărutat,
La Jii, murgule, la Jii,
La Jii, murgule, la Jii,
Că sunt fete durdulii
Cu obrajii nărânzii,
Aci, murgule, rămâi.
Sensul versurilor
Cântecul descrie dorința de a fi alături de persoana iubită, folosind un murg (cal) ca mesager și simbol al legăturii. Versurile evocă un sentiment de nostalgie și bucurie simplă, tipic folclorului românesc.
