Frunzuliță mărgărit,
Mă culcai în drum lungit,
Dădui veste c-am murit
Să văd dușmanii ce zic,
Dușmanii îmi doreau moarte,
Fetele mă plângeau toate,
Nevestele pe jumate,
Din vecini a treia parte.
S-au vorbit dușmanii mei
Să-mi scoată ochii-amândoi,
Să-mi ia mâinile din coate,
Picioarele pe jumate,
Să mă lovească prin spate,
Să mă lovească prin spate,
Că-mi trăiesc viața cinstit
Așa cum am pomenit.
Dușmanii mei vor să mor
Să le las averea lor,
Să le las și dragostea
Să-mpărățească lumea,
Dar eu nu le-oi face gândul,
Oi muri când mi-o fi rândul,
De mor astăzi, de mor mâine
Dragostea mi-o iau cu mine.
Ce credeau dușmanii mei
Că mă bag slugă la ei,
Că mă bag slugă la ei
Și eu, și copiii mei,
Să-mi dai, Doamne, sănătate
Să le pot petrece toate,
Oi munci cu zi și noapte
Să am în casă de toate.
Refren:
Nu știu, nu știu ce-au cu mine,
Nu le-am făcut niciun bine,
Dar nici rău nu le-am făcut
Am trăit cum am putut.
Nu știu, nu știu ce-au cu mine,
Nu le-am făcut niciun bine,
Am trăit cum am putut,
Am făcut din puțin mult.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o atitudine de sfidare față de dușmani și o acceptare a morții ca parte inevitabilă a vieții. Vorbitorul își trăiește viața cinstit, în ciuda dorinței dușmanilor de a-l vedea mort și deposedat de avere.