Neică, ochii tăi din cap
De mi-i dai sunt buni de leac,
Ochii buni de lecuit
Și tu, neică, de iubit.
Neică, fă cum oi putea
Și să ieși în calea mea,
Măcar calea jumătate
Că mă ia un dor de moarte.
Neică, vin’ pân’ la fântână
Chiar de-mi e găleata plină,
Fă-te că vii la surcele
Și vino-n brațele mele.
Neică, toamna a venit
Și frunza mi-a ruginit,
Mireasa nu m-ai făcut,
Nu știu, neică, ce-ai de gând.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința profundă a unei fete de a fi cu persoana iubită. Ea își exprimă sentimentele și așteptarea ca acesta să facă un pas spre ea, simțind că timpul trece și ea nu devine mireasa lui.