Verde mărgărit,
Omul necăjit
Vine de la plug
În cântat de cuc,
Dar mândra din sat
Parcă l-a lăsat,
Mândrele cer multe,
Vrute și nevrute.
În pădure s-a dus
Cucului s-a plâns:
– Cuculețule,
Pestriciorule,
Porumbacule,
Măi băiatule,
Adu-mi dragostea
Că mi-e dor de ea.
Cucul răspundea:
– Eu sunt păsărea
Nu știu limba ta
Cum nici tu pe-a mea,
Dacă vrei să ai
Căruță cu cai
Caii cer căpice,
Mândrele batice,
Mai cer iminei
Să joace cu ei
Lângă dumneata
S-o vadă lumea.
Sensul versurilor
Un om simplu își exprimă suferința cauzată de lipsa dragostei și de cerințele materiale ale femeilor. El caută alinare în natură, plângându-se cucului de soarta sa.