Of, pământ și iar pământ,
Pentru tine am să cânt,
Nu ți-e greu și nu-ți pierzi firea,
Ții pe tine omenirea,
Când spui viață, spui pământ,
Frăție cu legământ,
Of, pământ, frate pământ!.
Dragostea de-acest pământ
Mă face mereu să cânt,
El ne-aduce fericire,
Ne dă viață și iubire,
Îi dă omului trăire,
Noi avem un legământ
Ne-nțelegem din cuvânt,
Când spui om, spui și pământ!.
Pământule, de la tine
Omu-așteaptă numai bine,
Cum copilul de la mamă
Vrea și zâmbet, vrea și hrană,
Tot așa, pământ, și tu
Ai de aur sufletul
Că ții pe tine omul.
Măi pământule, cu tine
Omul s-a înțeles bine,
Chiar dacă v-ați mai certat
Voi toate vi le-ați iertat,
Cât o fi lumea sub soare
Tu-i dai pâine, tu-i dai sare,
Ea te strigă frățioare.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința față de pământ pentru tot ce oferă omenirii: viață, hrană și fericire. Subliniază legătura strânsă dintre om și pământ, o relație de frăție și înțelegere reciprocă.