Bate vântul printre pruni,
Drag mi-a fost cu caii buni,
Drag mi-a fost cu caii buni
Să le dau apă din pumni,
Iarbă de sub mărăcini
Și porumb de la vecini
C-așa se țin caii buni,
Să lungească cozile
Ca puica sprâncenele,
Mândre sunt dragostile!
Drag ți-e cu calul la brișcă
Și-o nevastă tinerică,
Fie cât de mititică,
Să-mi apuci cu ea pe luncă
Să-i faci rășchitor și furcă,
Cam pe la jumatea luncii
S-o apuci de plata furcii,
La marginea drumului
Plata rășchitorului,
Dragostea voinicului.
Voinicel cu calul bun,
Hai să facem schimb în drum,
Hai să facem schimb în drum
Că și calul meu e bun,
Dar e obosit de drum,
Că l-au ros libărcile,
E lovit cu scările,
Mi-l lasă picioarele
Că-mi bate drumurile
Pe la toate porțile
Să mi-l vadă mândrele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o nostalgie pentru vremurile simple, legate de îngrijirea cailor și de dragostea tinerească. Vorbește despre legătura dintre om și animal, dar și despre bucuriile vieții rurale.