1 Dă-le, Doamne, la dușmani
Multă minte și nu bani mai {bis}.
R: Că oricâți bani ar avea
Ei tot poartă grija mea of of
De-ar avea tot ce-și doresc
Pe mine mă dușmănesc.
2 Nu știu de ce-s dușmănit
Că-n locul meu n-au muncit mai {bis}.
R: N-au știut să agonisească of of
Dar au știut să vorbească of of
N-au știut banii să-i strângă
Se uită la altu-n pungă.
3 Mă mir, Doamne, până când
Poți să-i mai rabzi pe pământ {bis}.
R: Nu le face, Doamne, rău
Dar dă-le necazul meu of of
Am și eu ca fiecare
Și necaz și supărare.
4 Rău, Doamne, nu le doresc
Să trăiască cum gândesc {bis}.
R: Dacă ei îmi doresc rău
Rău să le dea Dumnezeu of of {bis}
Că Dumnezeu nu dă cu paru’
Da-i bate, bată-i amarul
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine de iertare și înțelegere față de dușmani, cerând în același timp dreptate divină. Se reflectă asupra invidiei și a răutății, dorindu-le dușmanilor să trăiască după propriile lor gânduri, dar și confruntarea cu propriile necazuri.