– Mă dor în mine drumurile înapoi.
– Ești palidă, ochii tăi sunt mai mari.
– Te-am așteptat, fiindcă te-am gonit.
– Am fugit să găsesc o depărtare mai adevărată.
Peste tot, locul e deopotrivă de departe și de aproape de tine.
– Mai sunt în sufletul tău aceeași?
În ce întuneric am rătăcit..
– Am smuls împleteala cântecului nostru care
s-a pierdut ca firele unui izvor dezbinat de stânci.
– Tu, care ai stins celelalte povești,
te-am urmărit cu visul în orașe mari cu steaua ta deasupra.
– Am vrut să-mi crească numele ca o veste către tine.
– Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndepărtează
și te-am lăsat să pleci.
– Te-am regăsit ca o rugăciune din copilărie, dar gândurile
mele nu mai cred.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia față de o iubire pierdută. Naratorul reflectă asupra deciziilor din trecut și asupra impactului pe care l-au avut asupra relației, simțind o tristețe profundă față de ceea ce ar fi putut fi.