Păi di, di, di, murgule di
Pân’ la mândra n-oi plesni
Păi di, di, di și mai la pas
Că-n buiestru nu te las
Di, di, di și mai la pas
Că-n buiestru nu te las.
Păi ți-oi da fân din fânarie
Și orz din orzărie
Păi ți-oi da apă strecurată
De la mândra din găleată
Ți-oi da apă strecurată
De la mândra din găleată.
Păi murgule, de când te-am luat
Păi nici o slujbă nu ți-am dat,
Păi dar acum să te gătești
Și să mă călătorești
Mai departe-n județ
La mândra cu părul creț.
Păi murgule, am să te bat
Păi tot cu biciul de bumbac
Păi și cu vârful de arici
Împletit de mândra-n cinci
Când ți-oi zice-odată hais
Să sari șaptezeci de văi.
Păi șapte văi, șapte vălcele
Șaptezeci de potecile
Păi când intrăm cu tine-n sat
Tu să taci din nechezat
Tu să taci din nechezat
Și mândrele din oftat.
Păi di, di, di și te gătește
Că mândra n-are nădejde
Păi murgule, coama rotată
Du-mă pân’ la mândra-n poartă
Când ți-oi zice-odată hais
Să sari șaptezeci de văi
Sensul versurilor
Cântecul descrie o călătorie plină de speranță spre persoana iubită, folosind un cal credincios. Versurile exprimă afecțiunea față de cal și nerăbdarea de a ajunge la destinație, subliniind importanța iubirii și a tradițiilor.