I-auzi valea, cum mai sună,
I-auzi valea, cum mai sună,
Eu cu mândra n-o duc bine,
Eu cu mândra n-o duc bine,
I-auzi valea cum răsună valea,
Și mândruța-mi ține calea.
Nu ți-am rupt eu florile,
Nu ți-am rupt eu florile,
Nici mărgăritarele,
Nici mărgăritarele,
Ci le-a rupt badea Ilie,
De le-a pus la pălărie.
De când iubesc pe vecina,
De când iubesc pe vecina,
Nu-mi tihnește seara cina,
Nici noaptea în pat odihna,
Nu-mi tihnește seara cina,
Nici noaptea în pat odihna.
Sensul versurilor
Cântecul descrie, cu umor, o relație tensionată cu mândra, în timp ce naratorul își găsește alinarea în dragostea pentru vecina. Se menționează și un personaj numit Badea Ilie, într-o manieră anecdotică.