Foaie verde frunză deasă, măi dorule, măi!
Din lume când vin acasă, măi dorule, măi!
Prin luncuta Prutului, măi dorule, măi!
Aud glasul cucului, măi dorule, măi!
Și din codrii de pe dealuri, măi dorule, măi!
Până la Nistru, pe maluri, măi dorule, măi!
Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida..!
Pe pământ în lumea largă, măi dorule, măi!
Nu-i ca Moldova mai dragă, măi dorule, măi!
Și ca moldoveanul n-are, măi dorule, măi!
Un om cu sufletul mai mare, măi dorule, măi!
Cine-n casa noastră vine, măi dorule, măi!
Îl primim cum se cuvine, măi dorule, măi!
Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida..!
Când se culeg viile, măi dorule, măi!
Și din livezi poamele, măi dorule, măi!
Pline sunt butoaiele, măi dorule, măi!
Și se-ntocmesc nunțile, măi dorule, măi!
Și-apoi cânt și joc răsună, măi dorule, măi!
După datina străbună, măi dorule, măi!
Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida..!
Moldovă – rai și grădină, măi dorule, măi!
Am să te port la inimă, măi dorule, măi!
N-am să te uit niciodată, măi dorule, măi!
Că ești cea mai sfântă fată, măi dorule, măi!
Voi cânta cu bucurie, măi dorule, măi!
Lumea toată să te știe, măi dorule, măi!
Tai-daram-darai-daram-da-tiri-tirida..!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea profundă pentru Moldova, evocând frumusețea naturii, bogăția tradițiilor și ospitalitatea locuitorilor. Este un omagiu adus patriei și un sentiment de dor nestins.