E universul construit
După o magică formulă,
Dar în Perfectul Monolit
Este bolnavă o celulă.
Metamorfoze scot scântei,
În evoluție-i amiază,
Planeta e-n Mileniul Trei
Dar încă, încă, nu e trează.
La Ora de Istorie
Abia suntem în Clasa-a Treia,
Dar Clasa-a Patra n-are Cheia
De ne-om uita memoria.
Un Geniu Cosmic Anonim
A scăpărat în bezna țărnii
Lumina gingașă a cărnii,
Iar noi s-o stingem ne silim.
…………..
Pe vremi cad brume și îngheț
Și iarnă peste Omenire –
Disprețul pentru ce-i de preț
Și ura față de Iubire.
Nu mai avem grădini în gând
Prin sufletu-n ruină, greieri
Și candelabrele din creieri
Își sting luminile pe rând.
Și nu putem atinge ținte
Fiindcă tragem în răspăr
Cu gloanțe oarbe de cuvinte
Și pulberi de Neadevăr.
Acopăr viciul strămoșesc
Cu-un viciu nou ce mă cuprinde,
Dar Conștiința mea mă vinde
Căci e Spion Dumnezeiesc.
Secătuită de puteri
Ni-e inima. Ne mai răspunde
Ecou de unde de Niciunde
Și adieri din Nicăieri.
Se-înăbușă Creația,
Căci Spiritul nu mai răzbate
Prin fumul de la arderea
Acestei lumi înfumurate.
Balanță-între nuclei și sori,
Între extremele depline,
Pe-arena lumii în ruine
Cadavre de gladiatori.
Sfârșitul a-început de mult,
Prezentu-i ca un cui sub clește,
Acum sfârșitul se sfârșește,
Iar Viitorul e ocult.
Sălbăticie pe Pământ.
Sfidând rigorile Divine
Avertismentul din Cuvânt
E-un fulger doar – Trăsnetul vine.
……………….
Prima Greșeală Nu Ne Iartă.
Ne-așteaptă Marele Amurg.
Prin vena omenirii, spartă,
Simți Idealuri cum se scurg:.
Cu Trăsnet, Marele Chirurg
Va curăța Celula Moartă.
Perfecțiunea care plânge
La locul ei va reveni,
Doar după ce ne vom plăti
Greșelile cu preț de sânge!
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în declin, unde umanitatea și-a pierdut valorile și se îndreaptă spre un viitor incert. Totuși, există o speranță de purificare și renaștere, chiar dacă aceasta implică suferință și sacrificiu.