Ce au fariseii cu numele meu, Doamne,
Îl lovesc de sângerează,
Îi lipesc când o etichetă, când alta
Și-l scot afară din lumină.
Eu merg pe urma Ta și Te apăr,
Nu spun da în loc de nu, nici nu în loc de da,
Nu vorbesc dulce cu vorbele altora,
Însă fariseii cred că nimic nu se poate face numai
din iubire.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre credința sinceră și ipocrizia fariseilor. Vorbește despre apărarea propriilor valori și despre credința că iubirea este suficientă, în contrast cu acțiunile și credințele fariseilor.