De când cu atâta reciclare
Nimeni nu-și mai face meseria
Croitorii nu mai cos haine
Acum discută despre spații literare
Și neantul structuralist
Poeții explică în piață
Cum se fac acele de gămălie
Juriștii curăță pomii de omizi
Asasinii zâmbesc cu țigara în gură
Medicii matură lenevia din birouri
Și le stropesc cu parfum de trandafiri
Femeile sunt la ședință
Revoluționarii reabilitați
Trăiesc retrași și blânzi ca melcii
Un pictor strigă de pe schele
Lumea nu se schimbă, Doamne!.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în care valorile și rolurile sociale sunt distorsionate. Oamenii nu-și mai îndeplinesc funcțiile tradiționale, iar sensul pare să se piardă într-un haos generalizat, sugerând o deziluzie profundă față de starea actuală a societății și o lipsă de speranță în schimbare.