Am auzit cântarea sirenelor pe mare.
Trecut-au nopți și zile de-atunci, și-acum dispare
Iar soarele și struna din urmă mi s-a frânt.
Sirena nu mai cântă și singur stau pe proră
Și mâine ca și astăzi aceeași auroră.
Dar marea va fi goală, și moartă, și pustie.
Zadarnic aștepta-voi sirenele să vie
– Mai trist de-a le cunoaște, de-a le dori mai trist
Când steaua dimineții pe valul de ametist
Aprinde opalină lumina ce scânteie.
O, lopătar, o, frate, prin visu-ți ce femeie,
Mireasă sau nevastă torcând fuior de lână,
Așteaptă pe pribeagul plecat de la cămin?
Pe când cu lira spartă și inima păgână
Tot mai ascult chemarea ecoului marin.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și nostalgie pentru trecut, amintindu-și de cântecul sirenelor și de chemarea mării. Protagonistul se simte pierdut și izolat, așteptând zadarnic o reîntoarcere a frumuseții și a speranței.